Limba portugheză este plină de termeni care au un sunet asemănător în limbajul oral, dar care sunt distincți în limbajul scris. Este cazul lui "houve" și "ouve", care au diferențe de utilizare, chiar dacă sunt moduri corecte de a scrie aceste expresii. Mai presus de toate, a învăța să le adopți corect este fundamental pentru a rămâne în norma cultă a limbii.

În plus, acest tip de confuzie și de eroare recurentă afectează credibilitatea vorbitorului, deoarece demonstrează o sărăcie de vocabular și o cunoaștere redusă a regulilor gramaticale ale limbii portugheze vorbite în țară. În toate cazurile, există câteva sfaturi care vă pot ajuta să învățați odată pentru totdeauna și să evitați confuziile pe viitor. Aflați mai multe informații mai jos:

Care este diferența dintre "a fost" și "auzi"?

În primul rând, "houve" este forma conjugată a verbului haver la persoana I sau a III-a singular, ca parte a timpului perfect preterit. La rândul său, ouve este una dintre formele conjugate ale verbului ouvir, astfel că ambele sunt structuri verbale, dar au sensuri diferite una de cealaltă.

1) Au existat

Verbul haver se referă la acțiunea de a se întâmpla, de a avea existență, de a fi prezent, de a face, de a avea loc, de a recupera, de a judeca, de a se comporta sau de a înțelege. Cu toate acestea, poate fi adoptat și cu sensul de a avea sau de a exista. În forma sa impersonală, fără subiect, verbul haver înseamnă a exista și trebuie să fie întotdeauna conjugat la persoana a treia singular.

Prin definiție, verbul impersonal este unul care nu are subiect și, prin urmare, nu poate fi folosit la plural. Cu toate acestea, atunci când este înlocuit cu verbe precum require, happen sau occur, este posibilă conjugarea lui, deoarece sunt verbe personale.

Pe de altă parte, atunci când este adoptat ca verb auxiliar, cu un sens echivalent cu ter, poate fi conjugat la celelalte persoane de vorbire. Interesant este că forma conjugată "houve" la persoana I singular are o utilizare inexistentă, deoarece poate fi folosită doar în momentele în care verbul haver are un sens echivalent cu verbul ter.

În cazul locuțiunilor verbale, verbul haver transmite impersonalitatea auxiliarului, astfel că ambele rămân la singular. În general, verbul haver este adoptat de obicei cu sensul de a exista sau a se întâmpla, dar și pentru a transmite ideea de timp. Consultați câteva exemple pentru a înțelege această utilizare:

• A avut loc o reducere neașteptată a burselor.
• Au existat mai multe discuții la școală din cauza acestei vești neașteptate.
• Au existat probleme care nu au fost niciodată rezolvate de către autoritățile publice.
• Nu fiți așa, aici au fost accidente pe șosea.
• Din câte știu eu, au fost multe jafuri noaptea trecută.

2) Ascultați

Verbul ouve este forma conjugată a verbului ouvir la persoana a III-a singular la timpul prezent sau la persoana a II-a singular a imperativului. În ciuda acestui fapt, face parte dintr-un verb neregulat care nu se încadrează în modelele standard de conjugare verbală, deoarece prezintă modificări ale radicalilor, dar și ale terminațiilor ori de câte ori este conjugat.

În acest caz, este folosit ca sinonim pentru a asculta, a percepe, a aprecia, a aprecia, a accepta, a se supune, a urma, a pune întrebări, a lua în considerare și altele asemenea. Practic, definiția este asociată atât cu înțelegerea prin intermediul simțului auzului și al aparatului auditiv, cât și cu actul de a acorda atenție sunetelor. În alte contexte, se referă la atitudinea de a se supune unor sfaturi, ordine sau avertismente.

Se poate referi la actul de a asista în sensul de a oferi atenție, sprijin și suport. În sensul Biroului Ombudsmanului, se referă la activitatea desfășurată de acest tip de organism în sprijinul membrilor unei instituții.

În termeni juridici, a asculta este legat de ideea de a lua o declarație, de a interoga sau de a asculta martorii. Ca verb intranzitiv, este un mod de a fi reproșat, mustrat sau certat. Consultați câteva exemple pentru a fixa aceste utilizări:

• Ea aude conversațiile vecinilor din spatele ușilor.
• Știți cine ascultă plângerile studenților?
• Cei care ascultă mai mult pot înțelege mai bine conținutul.
• Ascultă foarte bine, dar nu se pricepe deloc la consiliere.